Nunta Kronwell Ceremonies Brasov

Fotografie de nunta cu Roxana & Tudor

Am fotografiat un cuvânt: atingere.

Nunta Kronwell Ceremonies Brasov | Lucrurile reale sunt la o atingere distanță, ca o mână ridicată să simtă dacă ploaia vine sau nu. Iar lucrurile naturale sunt tot o atingere, de la a proteja, la a conduce, o mână în mână care spune mai mult decât cuvintele. Pentru Roxana și Tudor, totul a fost la o atingere distanță. Cerul albastru văzut ultima dată pe un vârf de munte, ploaia căzută în ceva ascensiune spre cer, roșul unui apus văzut de sus.

Dacă te uiți ca străin, nunta lor de la Kronwell poată să pară o poveste jucată în spatele unui geam decorat cu stropi de ploaie, în care lumina și figurile se pierd, se răsfrâng și se unesc. Dar tot îți va spune ceva: că o atingere în ziua nunții este la fel de prețioasă oricine ai fi. Iar de la atingeri pornește totul și asta urmăresc eu în aceste dimineți atinse de soare sau ploaie.

Atingerea mamei, care aranjează costumul, atingerea unui profesionist în machiaj care pune ultima tușă pe un zâmbet special, atingerea unui buton pentru un selfie între prieteni dragi. Cu ceva timp in urmă, Roxi și Tudor atingeau cerul de primăvară într-un peisaj natural, verde de primăvară și albastru de vară, spre care am pornit pentru a crea atmosfera unei sesiuni foto înainte de nuntă.

Iar ziua nunții a atins acele culmi de așteptare pe care le are fiecare cuplu. Și mâna ei a stat constant în mâna lui, iar ochii tuturor au stat pe ei, pentru că au spus o poveste frumoasă. Lucrurile au fost clare pentru ei, clar ca o picătură de ploaie pură, clar ca un cer mai sus de nori. Și clar ca reflecția fericirii ei în oglindă când se lasă văzută prima dată, în alb și zâmbet. Iar în oglindă fericirea ei e la fel de evidentă, complice la o surpriză frumoasă, ce pare că spune ”Bine ai venit în viața mea, te-am așteptat.”

Au pornit împreună pe cărări pline de brațe, pe pajiști pline de zâmbete de oameni dragi, pe platouri de urări la fel de dulci ca prăjiturile. Ca o escapadă la munte, ca ceva ce iubesc mult, dar de această dată au găsit unul în altul. Și fiecare moment al nunții a atins obiectivul cu ceva specific lor. Ca un dans repetat în doi și dansat odată cu întreaga planetă, în ritm nebun de univers care fuge de noi dar tot se întoarce în două suflete de îndrăgostiți, ca acasă.

Ploaia de afară s-a mutat în cristalele de la sală, iar printre mâini întinse, telefoane aprinse, plămâni care inspirau aer rarefiat de dragoste adevărată, am asistat la primul lor dans, la prima lor petrecere pe un vârf de munte doar al lor, denumit poate Vârful NOI. Au primit acolo prietenii, familia, cu echipamentul mereu necesar: gândurile bune. În rest, totul e deja pus în loc, de la zâmbetul deschis de pe fața ei, la mândria absolută de pe chipul lui, și cel mai important element din acest kit de atingere a celor mai înalte culmi: dragostea. Iar cuvintele s-au scris în atingeri de mână, de pași pe ringul de dans, de noi orizonturi.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.