Fotografie de nuntă Brașov

Ema și Adi – Fotografie de nuntă la Yaz Brașov

Am fotografiat un cuvânt: veghe.

Fotografie de nuntă la Yaz Brașov. De dimineața devreme. De când soarele abia putea desena o umbră pe peretele camerei ei, Ema a știut. În timp ce un ajutor îi desena bucle în păr. Ține strâns de voal și de delicatele flori de Nu mă uita. Pentru că deși crede ce i se întâmplă, Adi încă nu e cu ea și totul pare o poveste. Una spusă la răsărit, atunci când lucrurile par ireale.

Dar mirele nu e departe. Într-o nuntă la Yaz Brașov, nimic nu e departe, natură de oameni, iarbă de podele reci, rouă de pahare de cristal. Iar în sufletul Emei, așa cum am privit-o prin obiectiv, totul a fost aproape. Pașii de dans de brațele iubitului, bujorii în culori calde din buchet de verighetele în tente reci ce se vor încălzi pe degete purtătoare de vene pulsând din inimă.

Pentru o zi, ziua lor, așa cum o știu și nu o pot povesti altfel. Universul a fost format din câteva camera pline cu oameni dragi. Fă mai mult din ce te face fericit, parcă aud asta. Buze de prieteni care le doresc mirilor doar bine, ochi de mama care doar ei știu ce culoare au lacrimile de fericire. Brațe de unchi care încearcă să poarte onoarea și să trimită spre cer senzația de fericire și responsabilitate.

Pregătirile, ceremonia civilă și religioasă, toate, ritualuri petrecute în acest univers. Unul în care a plouat cu amintiri frumoase și cadre care vorbesc despre o nuntă visată demult. Poate de aceea, din aglomerația de oameni frumoși și pentru Adi și Ema și povestea lor, nu a mai fost loc și de ploaie. Natura e sălbatică și pare că nu ascultă de dorințe. Dar uneori, atunci când ești un om bun, când îți doresti din suflet un lucru și când visezi la el, nici vremea nu poate fi împotriva ta și devine aliatul tău.

Iar când alături de dorințe și o poveste frumoasă, ai ca aliat un suflet care niciodată nu se va opri din a te veghea, înțeleg de ce. Chiar dacă ziua a început cu ploaie, când ei au pășit afară a ieșit soarele. Nu optimismul meu nebunesc din momentul când am ales să fotografiez afară nu a schimbat vremea. Nici dezamăgirea ce ar fi urmat unei povești care nu mai părea completă dacă nu respecta visul. Ce a schimbat vremea, mi-a spus Ema, departe de obiectiv, dar aproape de sufletul ei. A fost cineva acolo sus care are grija de ea și nu putea să o lase chiar azi.

Bucuria se vede în privirile pline de recunoștință, în lacrimile care strălucesc cu soare și picurii de ploaie scuturați de pe iarbă de pași grăbiți spre jurăminte. În alb de nori îmbunați de așa poveste, alb de mireasă ce trăiește o zi magică și liniște de vis lângă un lac în care se numără valuri peste valuri de vieți începute. I-am urmărit la fiecare pas, între brațe și în momente de tăcere sau de Da mai puternic decât un tunet, și pași retrași pe cărări de verde, pentru un moment de intimitate.

Și-au tras sufletul, ca mai apoi să îl lase pe ringul de dans. Și sincer vă spun. Așa cum Adi a fost purtat pe brațe și aruncat spre cer, așa cum Ema a fost îmbrățișată și protejată de cei dragi, așa cum copiii s-au minunat de puterea celor mari și s-au întrebat ce e iubirea, iar cei tineri au invidiat-o sau au admirat-o, așa am simțit și eu. Pentru o zi, am trăit într-un univers al naturii care uneori, ascultă de dorințe.

Pentru o zi, universul au fost ei, mirii mei de la Yaz. Povestea lor de la ploaie la soare și o viață începută așa cum trebuie, în liniște de natură vie și agitație de petrecere nebună.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Locație: Yaz Harman, Brasov