Documentary Wedding Photographer

Diana & Alin

Fotografie de Nunta in Brasov

[RO] Am fotografiat un cuvânt: curaj.

Am stat o clipă-n loc s-ascult/ Ce freamăt lung se aude…

…spune Baniciu, dar ce aud e umbra a doi oameni care au culoare și când îi surprind în alb și negru. Freamăt de tinerețe, mână în mână, un desen perfect conturat în penumbră. Fug de obiectiv, o simetrie de pași, dar se odihnesc unul pe altul, cap cu flori sălbatice pe umăr cu drag sălbatic. Și au curajul să închidă ochii în prezența mea, pentru că își continuă fuga în minte.

În natură cu verde de vară și dor de desculț, îi văd cum se iau la întrecere cu fluturii. Îi imită în zbor, când el o ridică și o rotește, îi imită în culoare, când se colorează în joacă, să vadă dacă sub toate straturile de culoare se mai recunosc. Și când el îi șterge, cu grijă de protector, culoarea de pe față, e ca și cum îi spune: Știam că tu ești, nu am cum să nu știu!

Ea râde, râde mereu, ca și cum fiecare moment în care el o atinge e o glumă cunoscută doar lor și fug iar de mine, desculți, spre soare, ca doi copii ce știu că și în umbrele lor o să le văd apropierea. Așa îi și fotografiez, două inimi destul de curajoase să sară spre viitor, un viitor de familie, fără parașută. Doar cu multă dragoste.

Pleacă din natură, dar tot natura îi pregătește pentru ziua cea mare, cu păsări ce poartă în aripi inele și coronițe de flori ce servesc ca ancore, pentru ca toată emoția, adunată în camerele lor, să nu îi ducă sus, departe de pământul pe care vor păși ca să se revadă, de data asta ca promiși unul altuia și de nedespărțit.

În jurul lor sunt ochi limpezi, ca niște oglinzi care deformează totuși realitatea, cu drag și grijă de părinte. Sunt flori culese din câmpuri și puse pe dantelă de rochie și ca bijuterii, sunt flori colorate în părul oamenilor dragi și culoare în obrajii celor mici,e atâta culoare că ea nu se poate simți decât mai vie ca niciodată și el…doar așteaptă până o s-o vadă.

Am așteptat și eu, și când a venit momentul, sub un desen ce spune că Familia e locul unde viața începe, viața a început și pentru el. Începe cu zâmbete și lacrimi, dar cu brațe protectoare, ochi ce dau curaj și rezerve nelimitate de șervețele care să prindă fericirea.

Sub spirit de putere superioară și priviri mândre de părinți și familie, a prins-o de mână și nu a mai lăsat-o, ca un acasă de care ți-e dor și de care te ții strâns, chiar și când ești departe. Iar tunelul de flori i-a dus mai departe, spre un dans exersat pe câmpuri cu miros de libertate și piruete exersate pe același ritm de Te iubesc, Je T’aime, Jeg elsker dig, în îmbrățițări calde și cuvinte spuse doar ca să aducă și mai multă fericire.

Iar de aici, am înțeles de unde curajul lor. Din apropiere, din faptul că două inimi trăiesc mai fericit decât una, că patru brațe pot ridica și pot îmbrățișa mai strâns decât două și că două perechi de ochi altfel pot vedea viitorul. Pentru că fiecare alt cadru i-a surprins doar legați unul de altul, în pridvoare, sub umbre de vară, de voal și de seară, pe poduri pe care de acum și le vor construi singuri, mereu înapoi spre celălalt și spre acasă.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro

O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte