Fotograf Nunta Conacul Heldsdorf

Tamara & Marius, 25.06.2017

Am fotografiat un cuvânt: rădăcini.

Printre nuanțe de verde și pietre de un alb aprins de soare, am ajuns la Heldsdorf în anotimpul potrivit. Tocmai când florile se deschideau între brațe și verde însemna prospețimea unui început. Am ajuns în anotimpul lor, în care trandafirii se înghesuie plini de iubire să stea martori la ceremonii și iedera se întinde spre brațe care se întind la rândul lor.

Sus, tot mai sus, ca ramuri ce speră, așa am văzut și privirile unor familii care creșteau și se agitau și trăiau sub umbre de vară și palete de culori făcute să descrie fericirea. Iar pe ea, grăbită spre camere nobiliare, o surprind ca într-o fotografie documentară puțin fantastică, șoptind crinilor, trandafirilor și rădăcinilor de vlăstare să le dea la fel de multă putere de a crește și a se transforma.

Scaunele, rânduri de alb, stau tăcute ca nasturi pe o haină de natură, iar pașii se sparg în zgomot de apropiere, pe poteci agitate și ele de un entuzism contagios. Se aduc flori, veșminte, podoabe, suflete, pe degete puternice și în frenetică mișcare. Și dacă printre degete cad și pietricele, pe talpă de pantofi, stau ca ancore într-o realitate ce de acum îl va ține aproape de pământul pe care îl calcă amândoi, bătut într-o cărare familiară, un drum doar al lor.

În anotimpul lor, umbrele vin de la gene sărutate, iar trunchiurile sunt corpuri care se îmbracă de sărbătoare, în dantele și voaluri, pentru o viață ce începe să prindă rădăcini. Hrănită de lacrimi din ochi bătrâni, care au văzut anii cum prind rod și condusă de mâna protectoare a unui tată, ea vine să-l prindă în mreje, ca o floare ce-și urmărește soarele, iar el o cuprinde ca între ramuri, și-i face o casă mereu protejată de ierni.

Și-au creat o grădină proprie, iar anotimpul aici e mereu Povestea lor. Aici a început, de aici va crește, iar rădăcinile se vor hrăni cu râsete de copii, ochi uimiți și zgomot de palme venit să-i sărbătoarească, cu lacrimi cristaline pe alb de șervețele și legăminte tradiționale pe poteci de natură. E o nuntă la conac, dar pare o nuntă în taină, pentru că tot restul lumii e lăsat afară, dincolo de perdeaua de fum din care ies unul câte unul pașii și sunetele primului lor dans.

Cu fiecare zâmbet, parcă rochia ei brodează mai multe flori de dantelă și cu fiecare piruetă a ei, el e parcă mai stăpân pe domeniul verde, proaspăt și nemărginit al poveștii lor. În umbră sau lumină, tot unul par, crescuți întrepătruns, cu vorbe șoptite și priviri furate, de nedespărțit.

În anotimpul lor, ploaia vine ca lacrimi de bucurie și pahare răsturnate ce închină pentru un viitor luminos. Tunetele sunt salturi spre cer și coborâri pe degete, într-un dans topit din melodie în melodie, spre o oboseală plină de răsplată și amintiri frumoase. Iar rădăcinile se întind peste familie, peste prieteni, peste vremuri și zile și înapoi până la ziua în care s-au cunoscut și înainte până la ziua când vor da roade, ca într-o creștere cum numai iubirea știe să provoace.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Locatie: Conacul Heldsdorf, Halchiu