Am fotografiat un cuvânt: plan.
În adunare de linii, unghiuri drepte și un desen cât lumea, cu trasee peste țări și peste șanse, i-am găsit într-un decor desenat pe orizont în albastru și modern. S-au cunoscut printr-un design conceput aleatoriu. Dar aprobat fără modificări majore și la care au început să construiască împreună.
În ecouri, pe holuri de marmură, din care reflectă voaluri și flori monocrome, ridic aparatul spre culoare: o îmbrățișare de bun venit și de la revedere în același timp, un sărut de asigurare, un zâmbet de anticipare. Elemente diferite, care pleacă pentru că așa spune ritualul, dar se așteaptă unul pe altul imediat ce se separă. Pentru că sunt două piese care se potrivesc perfect ca una, fără ca niciunul să poarte urme de rupere.
Aprind licăriri de blitz rece în reflexii de cristale și în reflecții prin ferestre și gradele de afară sunt descrise în culoarea rujului ei. Discretă ca o umbră pusă pentru profunzime într-o schiță, camera în care ea se pregătește devine un sanctuar în care imaginația construiește un drum spre viitor, senin ca ziua asta și vibrant, ca senzația de încredere dată de un motor ce strigă a putere.
În partea lui de plan strigă doar prietenii. Voci ce dau imbolduri de răbdare și felicitări aliniate pe tonuri de bariton. Priviri străine spionează prin ferestre, ca atrase de încărcătura zilei, ochi de copil urmăresc copii mai mari ce se bucură cu o bucurie comună.
La regăsire, zâmbetele lor sunt imagini identice ale aceluiași sentiment, desenate parcă de același autor. El o îmbrățișează de bun venit și se răcorește în valurile părului ei, pentru că e acasă. Iar ea simte asta, și o fotografiez destinsă, fericită și stăpână pe sentimentul ăsta de bine.
Dacă pentru mine povestea lor e un destination wedding, pentru ei este un destined wedding și cei din jur par să știe, închină pentru asta și nu îi lasă să se oprească din drumul prin landscape-ul unei zile concepută doar pentru ei.
Nu ninge, dar găsesc flori de alb pe buchete și alb de voaluri care duc la altar. Iar când la brațul lui stă singurul Da care a contat pentru el, pășește pe un culoar tot alb, ca o metaforă pentru viața de familie care de acum este o pânză goală pe care pot să își traseze planul.
În lumină de lumânări și roșu aprins de trăsură modernă, ajungem la locul unde iar ninge cu flori și cristale, peste un prim dans în care ea se înalță ca o dorință spre cer. Iar el se coboară ca o mulțumire spre pământ. O mișcare pe care o vor păstra mereu vie. O amintire perenă și dulce ca tortul de sub cascada de flori.
Am documentat o nuntă într-un oraș care nu cunoaște iarna. Printre oameni care nu au știut altceva decât bucurie. Un du-te vino nebun la care cei doi ne-au primit pe toți ca detalii pe plan. Dar sunt singurii care s-au auzit fără cuvinte în gălăgia sărbătorii.
Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.
Locatie: Hilton, Abu Dhabi
Videograf: Timeless films by Razvan Cosma
Make-up Artist: Andrea Szabo
A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro
O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte