Gabriela & Alex – Nunta Brasov

Gabriela & Alex – Nunta Brasov

Documentary Wedding Photographer

Gabriela & Alex, 10.06.2017

[RO] Am fotografiat un cuvânt: spontaneitate.

Nu știu alții cum sunt, dar ei, când se privesc, le aleargă între ochi povești spuse la apus, pe câmpii pline de flori și vară, undeva unde cuvântul casă e acasă și miroase a iarbă, se aude ca greieri și se simte ca bucuria.

Ei au alergat spre momentul lor, ca doi prieteni vechi, ieșiți iar la joacă pe câmpuri de verde și cărări desenate doar de ei. Până când i-a prins seara, iar oboseala se simțea ca un foc mocnit plin de povești. Stăpâni peste lumea lor, goală de alte glasuri oriunde ar călca, ei decid pe unde îi poartă bucuria și unde se cuibăresc pentru odihnă.

Unul în brațele celuilalt, cu adaos de puf de păpădii și cam șase kilograme de patruped înnebunit după familia lor, mi-au arătat ce înseamnă să faci o casă în pustiu, din brațe și vorbe și trei suflete care cred că sunt în siguranță. Printre copaci mai bătrâni decât ideea de a fi ei, și îngeri făcuți în iarbă, la fel de frumoși ca cei reci de zăpadă, sunt copii mereu, puși față în față cu un cer nemărginit, luminat de anotimpuri sau îmbrăcat în ceață.

Totul se rescrie în mediul de neînlocuit a lui “acasă”. Ca în leacurile bătrânilor, soarele a încărcat albul rochiei de puritate și strălucire, iar mirosul cu putere de déjà vu al hainelor proaspăt calcate de mama i-a făcut să râdă, să râdă, până caricatura de pe perete era invidioasă pe realitatea mult mai bine schițată decât ea.

El a călătorit în timpul prins ca butoni de manșete, până la vremuri când cu o sabie se numeau cavalerii. Dar el a fost numit cap de familie, onoare mai mare și ocazie mai ferice pentru familie. O familie care toată ți-a pus emoția și fericirea în degetele înconvoiate și în bătrânețea unor mâini harnice și iubitoare, ce au frământat deja viața și și-au hrănit copii și nepoții cu sfaturi și dorințe.

S-au spus cuvinte între ei, atâtea câte linii desenează modelul dantelei și dantela cerceilor și alte linii de cuvinte crestate pe cercuri de aur și buze de petale de trandafiri, dar toate au tăcut când el a vazut-o în dantelă și culori de flori, o apariție prinsă între ambele brațe, nu de teamă, ci de drag.

Turta proaspătă, ca urările de bine, a hrănit ceremonia și peste gustul de fericire s-au presărat lacrimi, ca să dospească uniunea lor, iar bogăția să le crescă în suflete ca toți anii numărați în boabe de orez lucind albe în soare.

Între lumânări paznici de ring și aducătoare de noroc, s-au jucat cu pașii și în pașii lor au chemat alți pași și tot așa, până horele și dansurile semănau a joc nebun de copii îndrăgostiți de viață. Iar ei unul de altul, mereu cu o privire sau o mână aproape, din umbre, din lumini, din strigăte de Vino și răspunsuri de Sunt aici mereu!

Iar din horă au fugit spre ei doi și i-am văzut iar printre verde, pe stânci vechi și în codri și mai vechi, ca o poveste spusă pentru toți dar păstrată ca sens doar pentru doi. Naturali ca un mal creat de ape, jucăuși, într-o îmbrățișare ca un rotocol de fân, compleți, ca un lac de munte ce nu are nevoie de nimic altceva ca să rămână limpede, i-am fotografiat.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Restaurant: Hanul Domnesc, Brasov

Videograf: Timeless Films by Razvan Cosma

Make-up Artist: Andrea Dumitrache

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro

O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte


[EN] I captured a word: spontaneity.

I don’t know about others, but when they look at each other, stories run from eyes to eyes, old legends told at sunset, on flower filled pastures, in some place where the word home is home and it smells like fresh grass, sounds like crickets and feels like happiness.

They ran to their moment, as two friends going out to play on green fields and secret drawn paths theirs to discover. And night caught up, and tiredness felt like smoldering fire fueled with stories. Masters of this world of theirs, empty of other intruding voices, they decide where happiness caries them and where they stop for rest.

In each other’s arms, covered in dandelions and the body of a four legged fur ball mad about their family, they showed me what it means to make a home, spontaneously, out of arms and words and three souls believing in safety. Among trees older event than the idea of them, and grass made angels, as pretty as the snow, cold ones, they are always children, faced with an endless sky colored like the season and dressed up in fog.

Everything rewrites itself in the irreplaceable space of “home”. Like in old cures and medicines, the dress is left to the sun, to charge it with shine and purity, and the déjà vu inducing smell of mom’s ironing next door makes everyone laugh and laugh, until even the smiling picture on the wall craves the better shaped reality.

He travelled back in the time captured at his cuffs, to times where a sword made a knight. And he was named head of family, an even greater honor and occasion for celebrations inside the family. A family that placed all the emotion and joy in the crooked fingers and times spotted skin of old, loving hands, familiar already with the kneading of life, feeding over time their children and grandchildren with dreams and advices.

Words were said between them, as many as the lines in the pattern of the lace and adding the lines in the lace of the earrings and counting still the lines that form the lips of the roses. And all fell silent when he saw her in lace and colors, an apparition captured between arms, not out of fear, but dedication.

Bread as warm as well wishes fed the ceremony and over the taste of happiness they added a pinch of tears, to grow their union and make it spread, and for the wealth in feeling to multiply over years, like moments counted in white rice glistening in the sun over their heads.

Guarded by luck bringing candles, they played with steps and near their steps they gathered more steps and so on, until there was dance and the dance felt like a mad play of life adoring children. And they were mad about each other, always close in touch or words, in light and shadows, in shouts of Come to me! and I’m here! answers.

And when they escaped the dance, I captured them again among shades of raw green, old rocks and older still forests, like a fairytale told for all to hear but kept close to be felt only by two. Genuine like water carved shore, playful, like a hug reflected in a round haystack, complete, like a mountain lake in need of nothing else to be kept clear, I captured them.
I thought I was capturing a word. Instead, they told a story.

A thousand images for the same word

Wedding Venue: Hanul Domnesc, Brasov

Videographer: Timeless Films by Razvan Cosma

Make-up Artist: Andrea Dumitrache

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro 

The story of those images, by Cătălina în cuvinte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *