Gabriela & Alex – Nunta in Brasov

Fotografie de Nunta in Brasov

Gabriela & Alex, 10.06.2017

[RO] Am fotografiat un cuvânt: spontaneitate.

Nu știu alții cum sunt, dar ei, când se privesc, le aleargă între ochi povești spuse la apus, pe câmpii pline de flori și vară, undeva unde cuvântul casă e acasă și miroase a iarbă, se aude ca greieri și se simte ca bucuria.

Ei au alergat spre momentul lor, ca doi prieteni vechi, ieșiți iar la joacă pe câmpuri de verde și cărări desenate doar de ei. Până când i-a prins seara, iar oboseala se simțea ca un foc mocnit plin de povești. Stăpâni peste lumea lor, goală de alte glasuri oriunde ar călca, ei decid pe unde îi poartă bucuria și unde se cuibăresc pentru odihnă.

Unul în brațele celuilalt, cu adaos de puf de păpădii și cam șase kilograme de patruped înnebunit după familia lor, mi-au arătat ce înseamnă să faci o casă în pustiu, din brațe și vorbe și trei suflete care cred că sunt în siguranță. Printre copaci mai bătrâni decât ideea de a fi ei, și îngeri făcuți în iarbă, la fel de frumoși ca cei reci de zăpadă, sunt copii mereu, puși față în față cu un cer nemărginit, luminat de anotimpuri sau îmbrăcat în ceață.

Totul se rescrie în mediul de neînlocuit a lui “acasă”. Ca în leacurile bătrânilor, soarele a încărcat albul rochiei de puritate și strălucire, iar mirosul cu putere de déjà vu al hainelor proaspăt calcate de mama i-a făcut să râdă, să râdă, până caricatura de pe perete era invidioasă pe realitatea mult mai bine schițată decât ea.

El a călătorit în timpul prins ca butoni de manșete, până la vremuri când cu o sabie se numeau cavalerii. Dar el a fost numit cap de familie, onoare mai mare și ocazie mai ferice pentru familie. O familie care toată ți-a pus emoția și fericirea în degetele înconvoiate și în bătrânețea unor mâini harnice și iubitoare, ce au frământat deja viața și și-au hrănit copii și nepoții cu sfaturi și dorințe.

S-au spus cuvinte între ei, atâtea câte linii desenează modelul dantelei și dantela cerceilor și alte linii de cuvinte crestate pe cercuri de aur și buze de petale de trandafiri, dar toate au tăcut când el a vazut-o în dantelă și culori de flori, o apariție prinsă între ambele brațe, nu de teamă, ci de drag.

Turta proaspătă, ca urările de bine, a hrănit ceremonia și peste gustul de fericire s-au presărat lacrimi, ca să dospească uniunea lor, iar bogăția să le crescă în suflete ca toți anii numărați în boabe de orez lucind albe în soare.

Între lumânări paznici de ring și aducătoare de noroc, s-au jucat cu pașii și în pașii lor au chemat alți pași și tot așa, până horele și dansurile semănau a joc nebun de copii îndrăgostiți de viață. Iar ei unul de altul, mereu cu o privire sau o mână aproape, din umbre, din lumini, din strigăte de Vino și răspunsuri de Sunt aici mereu!

Iar din horă au fugit spre ei doi și i-am văzut iar printre verde, pe stânci vechi și în codri și mai vechi, ca o poveste spusă pentru toți dar păstrată ca sens doar pentru doi. Naturali ca un mal creat de ape, jucăuși, într-o îmbrățișare ca un rotocol de fân, compleți, ca un lac de munte ce nu are nevoie de nimic altceva ca să rămână limpede, i-am fotografiat.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Restaurant: Hanul Domnesc, Brasov

Videograf: Timeless Films by Razvan Cosma

Make-up Artist: Andrea Dumitrache

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro

O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte


 

Română