Costi & Georgiana – Hanul Domnesc, Brasov

Costi & Georgiana – Hanul Domnesc, Brasov

Documentary Wedding Photographer

Costi & Georgiana, 03.09.2016

[RO] Am fotografiat un cuvânt: naturalețe.

Ascuns ca o umbră printre flori de câmp, i-am așteptat: ea, o zână încoronată cu flori sălbatice, dar caldă și prezentă, ca o adiere de toamnă, ce te cheamă înapoi acasă. Așa l-a chemat și pe el, un haiduc reîntors la vatră, desculț, cu dor și dragoste.

Povestea lor se putea striga, dar ei preferă să o șoptească, cu încredere și tandrețe, în lumea creată cumva doar pentru ei, din timpul în care s-au ținut în brațe și ridurile atâtor râsete împărțite la doi.

El o joacă, ea zboară ca un fluture diafan, iar săruturile vin și se văd ca reîntoarcerea la apă a unui om plecat în deșert, ca momentul în care inspiri mirosul de pâine caldă.

Sunt ba doi copii, ba doi titani, pentru că așa face o dragoste plină, ca doi oameni să fie suficienți să spună toate poveștile despre codrii veșnici ale lumii.

S-au întors cu flori în păr, flori în mâini și flori în suflete, și i-am urmat curios, ca pe un licur de izvor de munte, ca pe iluzia unei arome de turtă dulce.

Ei râd, iar în spatele râsului stă cântecul păsărilor din poieni, iar vuietul din jurul lor, zarva și agitația, trec peste ei ca voalul de ceață a unei dimineți într-o lume secretă.

Horele sunt jocuri de iele, dar cuminți și bune, urările sunt ca roua, dulci și binevenite, iar dacă greutatea coroanei de metal e prea mult, e pentru că degetele ei știu doar delicatețea florilor și a dragostei lui.

O poartă în brațe, des și strâns și posesiv, de parcă ar exista vre-un scenariu în care ea să plece, de parcă ar vrea, de parcă ar putea să nu se mai uite la el și să își spună Ce soartă, ce noroc? Eu am decis, eu l-am ales!

Și când ospățul e gata, când ei râd, tot râd, dar toți mesenii plâng că e gata, se retrag, pe poteci verzi, naturale și fără capăt, ca ei, ca dragostea lor.

Când credeam că nu mai sunt moduri noi în care lumina să îi atingă, sau zâmbete proaspete să îi descrie, el iar îi spunea ceva, atent și ghiduș, doar ei, și lumina exploda odată cu zâmbetele ei.

I-am privit în fiecare moment ca pe un câmp de flori sălbatice, de care nu vrei să te apropii prea mult și să devină mai puțin natural, dar de care nu poți sta departe.

Iar ei, cu o simplitate încărcată de sens, învățată poate de la timp, de la flori, vânt sau de la dragostea sinceră, m-au primit pe mine, și pe toți ceilalți martori, ca prieteni bineveniți la bucuria lor.

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Sesiune foto de logodna: Brasov

Locatie: Hanul Domnesc, Brasov

Sesiune foto dupa nunta: Palatul Brukenthal, Avrig

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro

O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte


 

[EN] I captured a word: genuine.

Hidden in wild flowers, I waited for them: her, a fairy crowned in natural beauty, warm and present, like a fall wind, the kind that calls you home. It called him too, a barefoot traveller returned to his mother earth, with much missing, but lots of loving.

They could shout their story, but instead they whisper it, with trust and tenderness, in a world created for them by the time they spent holding each other and all the laughter they shared.

He carries her, dancing, and she floats, a mesmerizing butterfly, and their kisses show themselves and look like the blessing given to a thirsty man too long gone in the desert, like the smell of baked bread.

They’re children and also titans, because love does that, it makes the sum of two people enough to tell all the stories of all ancient forests in this world.

They returned with flowers on their hair, in their hands and inside their souls, and I followed, curios and pulled, like to a tinny shine of a spring, like the faint aroma of gingerbread.

You hear laughter, but behind it there’s the song of wild birds, and the noise, crowded around them, all the fuss, sweeps over them like the fog veil of a morning in a secret world.

The together movements, in dance, of the audience, the wishes, sweet and welcomed, are given to them as gifts, and if the weight of the metal crown on her head is too much, it’s because her fingers only know the delicacy of the flower petals and his love.

He carries her, often and possessive, as if there could be a scenario between them where she could leave, would want to leave, as if she could ever look and him and not say to herself: What fate, what luck? I decide my destiny and he is it.

And when the feast is over, they are still laughing, friends and family tearing up, and they retire to natural landscapes, green and genuine and endless, like their love.

Where I thought there couldn’t be new ways for the light to show them to me, or fresh smiles to capture, he whispers something, careful and playful, and light explodes along with her smiles.

I watched them like you would do a wild flowers field, not too close for it to lose the feeling, but impossible to get away from.

And their genuine self, learnt maybe from time, from flowers, wind or true love, welcomed me and all those other souls, like friends, witnesses to them and their happiness.

I thought I was capturing a word. Instead, they told a story.

Engagement photo session: Brasov

Wedding venue: Hanul Domnesc, Brasov

After wedding session: Brukenthal Palace, Avrig

A thousand images for the same word by AndreiDumitrache.ro

The story of those images, by Cătălina în cuvinte

2 Comments

  1. Emma says:

    Am plâns! Absolut minunați și minunat puși în valoare de fotografii… Știu la cine voi apela la nunta mea. <3 <3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *