Alexandra & Razvan – Nunta Curtea de Arges

Alexandra & Razvan – Nunta Curtea de Arges

Documentary Wedding Photographer

Razvan & Alexandra, 28.08.2016

[RO] Am fotografiat un cuvânt: liniște.

Te aștepți ca stând alături de ei destul, să vezi că liniile paralele ale brațelor lor, unul încercuind pe celălalt, sunt singurele care nu se întrepătrund. Semnale subtile că restul lucrurilor dintre ei, spuse sau nu, se pierd, se diluează în apropierea dintre roșul unor buze și roșul a două inimi.

Lucruri care ar trebui să strige, să se elibereze în lumea din jur cu forța anilor de apropiere să te distanțeze, să devii un intrus și nicidecum parte dintr-o poveste care se spune șoptit și se trăiește domol în fiecare atingere.

Este loc, între degetele lui pe gâtul ei și umbra ei pe un perete, desenând o inimă, pentru un obiectiv care nu minte. Și surprinzi, mirat și tu de liniște și de zâmbete care nu se schimbă doar pentru că sunt privite, o promisiune: sunt aici pentru tine și știu că te găsesc mereu.

Crezi, deși obișnuit cu prezența lucrurilor nespuse, că nu le prinzi decât din noroc. Dar liniștile lor rămân în fiecare cadru, de la sărutul pe frunte la schimbarea poziției mâinilor prin care se simt și se țin aproape. Odată conduce el, spre o promisiune de fericire și ea îl crede. Iar alte ori conducea ea, cu inima purtată și la vedere, în mici detalii ce spun Uite, pentru tine sunt și înainte de toate sunt completă.

Crezi că lumea are culoare, e evident, dar mai evident decât oricând e când culoarea se insinuează, prin zâmbete și lacrimi, chiar și în cadrele alb negru. Albastrul ei cheamă albastrul lui și deși se cunosc parcă de când lumea încă se hotăra dacă să fie bună pentru ei, vin unul spre altul cu aceeași hotărâre de a fi Doi.

Te întrebi, după fiecare click al aparatului, dacă știai, înainte să apeși declansatorul, când în liniștea pregătirii, în ritualul făcut prima dată, dar parcă așteptat și repetat doar în doi, te întrebi când au avut timp să devină atât de buni la a trăi experiențe noi. Cu aceeași naturalețe și cu aceeași atenție la clipele care urmează, dar siguri că ceea ce vine e ceea ce așteaptă.

Emoțiile sunt ale celor din jur, ochi fericiți de prieteni și ochi plânși de mamă, așteptările, în inimi calde de amici puși pe șotii și inimi strânse de bătrâni ce își retrăiesc tinerețile, iar pentru ei sunt cuvintele, de la Ești superbă! la Da! și miile de promisiuni pe care și le fac în fiecare privire.

Pentru ei e doar o altă zi în care se iubesc, se așteaptă și își duc dorul, chiar dacă în alt decor și acum în alb dantelat.

Ca dansul magic al unor copii, ca sentimentul de bine al unei zile de sărbătoare, în care nu te grăbești să trăiești și doar o faci, ca libertatea de a alerga prin iarbă, cu părul în vânt, mereu spre o destinație în care crezi, așa au trăit ei orele ce mi-au rămas marcate în cadre.

Te aștepți să recunoști iubirea când o vezi și o auzi. Dar de fiecare dată, liniștea e cea care îți spune cel mai clar cine sunt cei ce o trăiesc. Iar ei sunt ei și dacă s-au regăsit după măștile colorate de veselie, după lacrimile sincere de emoție, după dansurile de fericire și strângerile de mână, atunci în aceeași liniște venită din siguranță își vor spune în continuare: Sunt aici!

Am crezut că fotografiez un cuvânt. Dar ei mi-au spus o poveste.

Sesiune foto de logodna: Brasov

Locatie: Capra Neagra, Curtea de Arges

Sesiune foto dupa nunta: Curtea de Arges

A thousand images for the same word, by AndreiDumitrache.ro

O poveste după imagini de Cătălina în cuvinte


 

[EN] I captured a word: quietness.

You expect to see, this close to them, that the parallel lines of their arms circling each other are the only ones not intertwined. Subtle signs that the rest of the unvoiced things between them are lost in the closeness of red lips and the red of two hearts.

Things that should shout, break free into the world with the strength of years of closeness, should push you away from their space and not make you part of a story, whispered and lived quietly in every touch.

There is space, between his fingers on her neck and her shadow on a wall, drawing a heart, for an objective camera. And you capture, surprised by the silence and honest smiles, unchanged by the witnesses, a promise: I’m here for you and I know where always to find you.

You believe, accustomed to the presence of unsaid things, to capture them only by luck. But their quietness remains in every photo, from the kiss to the forehead to the change in the grip of their hands, holding them close and feeling each other. He leads her to a promise of happiness and she trusts him. Other times, she leads him, her heart exposed, in details that say Look, I’m here for you and I’m complete.

You know the world has colour, obviously, but there is proof in the way colour insinuates itself, through smiles and tears, even in the black and white frames. Her blue calls to his and although they seem to know each other since before life decided to be good to them, they come near each other with the same determination to be TWO.

You ask yourself, after every shutter release, if you knew before taking the shot, when, in the quietness of their preparations, in the ritual performed for the first time, did they have the time to become so good at living new experiences. With the same naturalness and care for details on things to come, but certainty of what’s to pass.

The emotions go to those surrounding them, happy friends eyes and mother’s cried ones, in warm hearts of playful friends and full old hearts living their youth again, and for them they keep the words, from You’re gorgeous! to Yes! and thousands of promises they make in every look.

For them, it’s another day to love, to wait and miss each other, even if the decor is laced in holyday and white.

As the magic dance of children, as the warm feeling of a holyday that does not rush you to live an agenda, but just to live, as the freedom to run through the grass, wind in your hair, always to a destination you believe in, that’s how they lived the hours marked now on my camera.

You expect to recognize love when you see and hear it. But every time, quietness tells you with most clarity who those living it are. And they are THEM. And if they found each other behind coloured masks of jolliness, behind sincere tears of emotions, behind happy dances and joined hands, then in the same quietness of true certainty they’ll find each other and promise to each other always: I am here!

I thought I was capturing a word. Instead, they told a story.

Engagement photo session: Brasov

Wedding venue: Capra Neagra, Curtea de Arges

After wedding session: Curtea de Arges

A thousand images for the same word by AndreiDumitrache.ro

The story of those images, by Cătălina în cuvinte

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *